The Romanian Ethnographic Atlas (EAR), a work consisting of over 1000 color maps grouped into five thematic volumes [1] documenting the living popular culture at the turn of the millennium. By virtue of its publication [2], the Atlas fills a big void of information on contemporary rural society subject to rapid and profound transformation process. Information gathered from 18,000 subjects in 600 villages on the basis of a survey of 1200 questions is depicted with cartographic symbols drawn on maps and in an extensive publication of Romanian Ethnographic Documents (DER) [3]. Series Holidays and customs were already four volumes [4] . In comparison with other works of this kind published abroad, the EAR has the richest and most varied themes. Its Romanian introductory texts and map legends are accompanied by translations in three languages (English, French, German).

In Romania, the swan song announcing the crisis in the West popular cultures and the need to save them by publishing ethnographic atlases was heard much later by specialists. The idea of popular culture cartografy preoccupied many Romanian specialists. Vâlsan George spoke of a geography of the tales, Dumitru Caracostea a geography of folklore and Herseni President of the scientific results that would result from linking ethnographic atlas of maps with those of atlaselor linguistic, historical , anthropological, demographic, sociological. The one who put it in motion was Vuia Romulus, when leading a group of ethnography at the Institute for Art History of the Romanian Academy (1960-1963). In 1963 he transferred to the ethnography of the Institute of Folklore, which becomes the current Institute of Ethnography and Folklore “Constantin Brailoiu. Leadership and the Ethnographic Atlas was assumed in time by Romulus Vulcanescu, Ion Vladutiu, Paul Petrescu, and then Ion Ghinoiu. Over a period of three decades, punctuated ed by theoretical and methodological debates specific works great, with many successes, but also with moments of heavy yoke, team ethnography has covered the distance that separates a great word that reached the performance of an archive documents and oral history, based on its a Romanian Ethnographic Atlas (EAR). Recovered from time delayed publicǎrii has some advantages: the assimilation experience of countries that have already atlasele ethnographic techniques and using modern computer mapping.

Ethnographic Questionnaire
To collect material land have been set, between 1967 and 1969, Atlas thematic overview and a comprehensive questionnaire experienced in the area “Iron Gates” (counties Mehedinti and Caras-Severin), and in villages-Maneciu Ungureni (Prahova), Pa˘unes¸ti ( Vrancea County) and in several localities in northern Oltenia. In the year 1972 published 20 questionnaires: estates, households, Housing, Agriculture, Livestock, gardening and fruit-grower, textile plants cultivation, hunting, transport, growth of silk worms, bees Growth, Food, crafts, Plant, Customs at birth, the wedding customs, habits to death, habits related occupations, habits and other habits calendar. After application of these questionnaires in 70 villages in Oltenia and Muntenia West, decided to reduce the number of questions and adding questionnaires and folk art. In 1976 published a restructured form Questionnaire AER, with 1,200 questions and over 3000 subîntreba˘ri. For practical reasons, it was divided into eight installments: Location – home, Housing – Interior, Occupations, crafts – Plant folk, folk, folk art, customs and habits family calendar. Questionnaire surprised the two phenomena ethnographic moments of reference of the century XX century: between 1900 and conducting field research (1972-1982). The questionnaire included open questions, which gave the subjects interviewed can answer without being influenced in any collection, and closed questions that require them to answer and fall into one or more variants proposed.

Villages surveyed

The second instrument is the Atlas, the municipalities that would apply the questionnaire, was developed after the number and distribution of population and rural settlements recorded in the census of 15 March 1966. Several proposed alternatives to choose, finally, to a network of 536 municipalities. The representation of rural settlements in the Atlas was a village of about 20. Were elected village representative for various areas of popular culture and villages with special resonance for local history and culture and national. Many have covered so-called white areas, unexplored at the time of ethnography. To boost interdisciplinary research, were chosen and localities already investigated by linguists, sociologists, anthropologists. Proportion to the population in rural recensa˘mânmtul recorded on 15 March 1966 were surveyed and 60 villages with the national minorities: Bulgarians, Czechs (pemi), Croats (caras¸oveni), German (Saxon, Swabian), Hungarians, Szeklers, Russians (Lipovans ), Serbs, Slovaks, Tartars, Turks and Ukrainians. Gypsies, who have declared ethnicity in the census taken as below 1% of the total population of Romania, have not been investigated.

Survey of land

Thoroughly prepared, the most extensive campaign for the registration of land documents, oral history was conducted in the years 1972-1982. The report of the inquiry, culega˘torii selected subjects by profession, age, sex. Exposed to risks of all kinds, culega˘torii, mostly women, have gone through the most difficult operation of the Atlas, the campaign field.

Were tested two methods of investigation: the man and the village, collected a whole set for the implementation of questionnaires used technique in 70 villages of Oltenia and Muntenia West, and man and a theme, a specialist for each subject a questionnaire. In the first possibility, supported by Romulus Vulcanescu, a village network had looked at a single specialist in the second, supported by Paul Petrescu, seven. With its disadvantages, the second solution was generalized nationally. For a short period of inquiry was called by three researchers at the Institute of Humanistic Sciences in Craiova and more Ethnography of county museums. There were over 18,000 subjects of different ages and professions, many born in the nineteenth century, and have completed four million file questionnaires. Over 6 000 questionnaires filled in on the ground, plus the 150,000 photographs, drawings, sketches, etc., constitute the richest ethnographic archive in Romania. Many of the information recorded on the ground disappeared from ethnographic landscape. Therefore, the oral history archive treasure in Romanian Ethnographic Atlas constitute a vast source of documentation for future research ethnology, anthropology, dialectology, psychology, social history and other disciplines.

Maps of author

Material processing and mapping were completed during 1982-1989 and, sporadically, until the year 2005 by members of staff atlas of the Institute of Ethnography and Folklore and the three associates of Craiova. Most of the legends of maps are types of phenomena mapped. The types and subtypes, variants and subvariantele mapped phenomena are recorded on maps by colored signs. Data referred to the material mapped is recorded in title and maps, often in a particular paragraph of legends, called Evolution, by three colors: blue for the beginning of the century (1900), green for the period from which the survey ( 1972-1982) and red for ethnographic reality remaining unchanged at the two points of reference.

Each drawing of Atlas is a thematic connection consists of one or two maps, the legend translated into three languages circulation (English, French, German), photos, drawings and sketches of the phenomenon mapped. To be read simultaneously in the mirror, the theme is displayed on two pages: map title and legend in Romanian on sound, and title, translated into national languages and illustration odd page.

Cartographic base of Atlas

Material has been mapped by the authors on maps at a scale of one million (480 / 620 mm), then larger cartographic scales and much smaller sizes: one million and a half, two and three million. The format of Atlas, is the map of Romania at a scale of two million. Preparing maps for the author was used to map basic Atlas National Geography adapted for use by researchers ethnography. Ethnographic Atlas combines perfectly with the traditional mapping modern computer.

Atlas Romanian ethnographic and ethnological

Atlas fills a big void of information on rural society in a rapid transformation process. The information recorded on the ground are shown by symbols on maps and cartographic form of oral history documents, a corpus of Romanian Ethnographic Documents (DER) that occurred in the first five volumes. These works treasury, AIR and DER with sheet village completed by researchers at the time of the survey, prefigureaza˘ a great national project of monographs etnofolclorice settlements surveyed.

Ethnographic Atlas of the school where they made many of folk culture specialists. Atlas collective contribution of the research field to specify the etnologiei Romanian improvement methods and techniques of field work was crucial during the totalitarian period. The spirit of interdisciplinary research was maintained by preparing a university team ethnography training philological, geographical, historical, sociological, and others. Multidisciplinary environment and direct access to the reality of life, recorded on land, would be materialized in dozens of volumes of ethnology, including an Introduction to ethnology, dictionaries themed art on popular habits over year Panteon Romanian and in process of publication, taxonomy popular culture. Period of three generations of ethnography who developed Ethnographic Atlas is one of the richest and most beautiful pages in the history etnologiei Romanian.

II. LANDSCAPES (CIVILIZATIONS) ETHNOGRAPHIC

In Romania there are two types of landscapes: the natural, spontaneous vegetation (forest, alpine pasture, the Danube Delta), and culture, developed on cleared forest soils, drain water, the vegetation grubbed up spontaneously. Solutions winning the existence of the kind of picking, fishing and hunting to cultivating and harvesting the fruits of modern methods, have generated many different ways of life: agricultural, pastoral, tree-wine, fish. Historical da˘inuire parents, they become landscapes and civilizations inconfundabil ethnographic elements of habitat (village, household, house, cemetery), the means of winning the existence (agriculture, animal husbandry, albina˘ritul, hunting, fishing, transport, handicrafts, technical installations popular diets), artistic events (folk, folk art) and spiritual manifestations (calendar holidays and customs, habits, birth, marriage and burial, mythology).

Civilization Wood

At the beginning of century XX century ethnographic landscape retains significant elements of civilization and lutului wood. With more than two millennia ago, the time of Homer, the current territory of Romania was almost entirely covered with forests. Long time there has developed a civilization of wood whose original forms survive in the Sub-Carpathian and Carpathian. Forest rights offering, directly or indirectly, shelter, clothing, food (fruits, mushrooms, edible plants, game, fish, honey and others). By the beginning of century XX century could be found homes and buildings without any iron nail, while in only stânele Carpathian ceaunul and several other tools were made of metal. In the vast invasion of objects, tools and industrial machine, swings and child tomb continues to be built in villages only wood. Age forest landscape and hidden knowledge of the characteristics of wood, which was not possible metamorfozarea his artistic generated several areas specialized processing tools and artistic wood: Maramures¸, Apuseni Mountains, Country Pa˘dureni, Marginimea Sibiu northern Oltenia, Bukovina, Vrancei Country. Objects made of wood by artists peasants sold fairs, and bâlciurile Romanian iarmaroacele are ca˘ucele oltenes¸ti with tail arched, often done in a stylized horse head, pistornicele, spoons, blidarele, bottom portion, distaff, event patterns, crosses, icons on wood and others.

Harvesting of plants and forest fruits which grow spontaneously in nature, and today completed the necessary feed people, and popular the pharmacopoeia of hundreds of plants used for relieving suffering and cure diseases.

Romania has a potentially very rich hunting. In antiquity were famous for hunting and deer hunting in the Middle Ages with domnes¸ti falcon and dogs. Depending on the behavior of animals and birds hunted or trapped, you can choose different techniques: the bait, imitating urletelor, screams and whistle hunted animals and birds. Organize in cete, hunting animals to practice ha˘ituirea fences, pens or nets cleverly camouflaged. On paths crossing animals are arranged holes traps are put on different chains and hooks for catching animals and birds. Introduction of firearms and the laws of health houses have removed most of these techniques of hunting.

Codrul is a fundamental theme of folklore and of all green leaf is customary in popular songs. Mythical representations of the forest (Muma, daughter and Forest Man, Pa˘dureanca) sacrii trees (oak and fir tree), fiarelor Forest (wolf and bear) present living habits and beliefs in contemporary folk. Myth representative civilization is wood Muma Forest, mistress everywhere you born, grow and live in the Carpathian forests. Muma is one of Mumelor who lives in the forests, old trees in the hollow, the plant called Muma Forest. It is sad but a parent who suffer are jeles¸te, sighing, snorting, howling because people cut infants, the trees in the forest . He knows all the trees (the children) of forest on breastfeeding when they are small, they grow up quarrel that twist, it shouts the name or nickname, curses him to be slaughtered by humans or by lightning thunder when vexed. As sea goddess, this may be good or bad. Tâlharii punished and tormented help people, show the right of children lost in the woods.

Gradually, the qualities of good mother were dimmed today is known more as representing evil, and gammer anthropophagy, patroness of evil spirits who populate the area at night. Misshapen and ugly, boces¸te through woods to lure travelers. Take chip animal (dam, buffalos, cows), the woman with long hair disheveled and falling wove highlights from head to ca˘lcâie like snakes. Often appears dressed in bark or moss tree. Can be as high house haycock or small as a rabbit, beautiful as a fairy or hidoasa˘ like a monster. Punished (hopefully take voice, poces¸te) women spinner, on Tuesday, men whistler or sing through the forest and her children awake, ta˘ietorii Lumber ignore rules that forest, those who collect forest fruits (apples and wild pears , hazelnuts) Probejenie Day (August 6). Mumei Poa˘durii his children are ugly and cry, talk hard, after years of birth, reason for which it seeks to change women with children in the village.

Between man and tree is a mysterious connection, hard to decipher. In certain contexts ritual and ceremonial tree can replace the symbolic shelter and humans can become brother, sister, wife. Day dedicated to divinity plant, commonly represented by a tree, is May 1, labeled maypole in Transylvania, Banat, Bukovina and Moldova, and April 23, Sângiorz in Muntenia and Oltenia, the Country Lapusului Pentecost. Specific habits that are împodobirea days with green branch, substitute god of vegetation, gates and columns of houses, implantation in the middle of villages with a high perch atop green branches or a tree up to clean the top branches and decorated with crown flowers of wheat and spice. In Moldova organized parties where câmpenes¸ti eat roast lamb and red wine mixed with wormwood to change blood and protect human and livestock diseases, particularly plague “Frunza˘ green wormwood, / Here we are at the maypole / Beau mesenii and eat, / And the fury not afraid. ” Custom green prinderii branch or tree implantation of May was influenced by the tradition inspired by episode of Herod KILLING child relationship within the New Testament. According to folk legends, after Herod had a whole day cutting heads of children going from house to house, hoping that one of them might be Lord Jesus, made the evening as a sign, a green branch from where he came home and which was to start the day slaughter. To juggle with Herod and Jesus save people had at night all branches green homes.

In villages in the northern counties of Arges, Dambovita and partly in Vâlcea ceremony of death and rebirth annual tree divinity is practiced on the night of 25/26 October. It is a formal night equaled only by the spectacular night of old year New Year. Around a huge pyre lit youth in a village high (mountain, hill, mound) gather the entire draft settlement. In the old forms in the middle gra˘mezii Lumber and cetinii pine is set to be incinerated strain cut a tree in the forest. Around rugului funerary maintained with dry wood, straw and used tires of cars, is shout in chorus, the formula containing “Let’s focu on Sâmedru.” Women divided as to a funeral, pretzels, fruit and drink. There, while logs or timber (body fitomorf) was destroyed by the flames eat, drink, be joked, play. When the expected collapse tree was incinerated when showing symbolic rebirth god dead. By direction of the celestial body fall (jarul or ta˘ciunii lit) to assess which of feciori and girls were to marry in the new year. On departure, the participants took stew that fertilize the gardens and orchards. Unlike death and rebirth divinity at Christmas December 25, substituted or Buturuga of logs burned in house fire on the hearth, fire ritul funeral of Sâmedru held outdoors.

After Muma Forest and girl, the best known in the mythical representation Dates are popular bear and wolf. At the discretion of geographical Romania bears împerecheaza˘ is at the end of summer and early autumn, a time when significant harm herds of sheep, orchards and Prisaca. This time is marked in the popular calendar day August 1. By Country Hateg bear is now a leg up calf and is said aloud: “- Na Bear.” Santa Marin important god of Panteon Carpathian, is celebrated in Martinii Winter (1-3 February), when the girl, Ursului Day (February 2) and Ursului Saturday (a week before Palm Sunday to deliver). The first three days of February is dedicated to Martin de Winter, owners of bears. The most powerful and most dangerous of them, Martin the Great, is celebrated on 2 February, at Candlemas Day or Ursului. According to tradition, would bear out this day from the couch to watch the shadows on snow. If it’s cold, fog and sees not the shade, pull down their lair, draw a game, go to the river, the mouth of a drinking water and they see things through the forest. Conversely, if the time is nice, it sees the sun and its shadow on the snow falls again in winter because lair will take 40 days. In beliefs, fairy tales and folk legends, the bear is a strange forest creature: girl chicks winter, while the other lives waiting warm season, if time is good, in housing, if ugly, resume his work in the woods, they found bridge over a river hurts when no batter found a tree and put a bridge, etc.. People associate this behavior with the bears of whimsy at the end of winter and early spring.

Bear, called in his day holiday Santa Martin, had been man miller or shepherd in his village. After metamorphosis to bear, it should be retained human feelings and concerns: a woman loves a steal and go to his house (couch) in the forest, built their shelter for the winter, prevestes¸te warm or cold weather of the year etc.. One thing he forgot to do: burn fire. In popular traditions bear is more harmful than useful: Ursitoarele good influence in the birth, infants with lard uns¸i’s growing healthy and sturdy, child sick guy if it heals with pickle hair bear, the bear man stepped trained in the obiciului Ca˘lcatul Ursului not hurt him back over summer. People at the funeral, wake in the night, and death and rebirth year (New Year) appeared fantastic spirits hidden under masks bear. Often, the teeth were wearing Santa people like talismans.

Civilization fish

In parallel with the expansion of civilization and wood lutului in Balti and the Danube Delta and its tributaries developed ethnographic landscape fisheries. Abundance of fish, the birds off, the reed is reflected in the occupation of the people (fishing) in the diet of people in the use of reed material construction as the transport of water in the folklore, customs and beliefs related water and fish. Although limited to the unceasing advance of arable land in the flooded areas along the rivers Danube and important fisheries landscape, material and spiritual, is still well preserved. An example is the popular offering called calendar day of the March 17 Day of fish. In this day when flounder fish in water before submission eggs for breeding, fishermen not to fish out, eve or catch a small fish, I ate it and descântau raw (Transnistria, Tulcea, Braila, Galati).

Representation mythical female mistress water, which is seen on the water only at night is called, in Bukovina, we know water. As stature is high and dressed in white, with huge breasts on giving back. May occur as a mermaid: half woman and half fish. The weather and the nights of the month comes to water, bathe, walk and shake it on ulit¸ele village as a cloud: “If you give him peace, do not say anything to anybody, but no, you mut¸es¸te you slutes¸te. Walk until midnight, when the singing starts cocos¸ii. It draws on the drowning man saying: “The clock arrived, / na man came!” (Moldova, Bucovina). Daughters esteem standing or flowing water are called water girls. Top of body is a woman with disheveled hair, the bottom tail of the fish. Unsurpassed in beauty, with white wings instead of hands, the girls would be water inventatoarele songs. Before starting to sing, amounts of water waves as the wind stirred. Then the girls come to the surface water on the ridge wave, play, Sing and sprayed with water. Once the waves break, begin to sing with heavenly voice, slowly, then increasingly louder. When you end the song dive, swim under water and up to some distance other waves that come out, play and sing other songs. If you are seen by a son, it fascinated by the beauty of bodies and songs, try to reach by hand. Then either go down in the bottom water or drowning man is the boy (Bukovina).

Danube and its tributaries have joined residents along and on their banks. The old method of crossing the river was looking vadurilor water. Vadul is that portion of the river where panta leakage is diminishing, the valley widens, and the decrease in water depth may be made by the man with the foot, on horseback or horse with the cart pulled by cows. No matter what directions are oriented trade roads, they are collecting vadurile to handle major river. Sense of provision of Romanians to move water safely find full coverage in the expression: “You better go treaga˘ a day along the river, than to drown morning.

Romanians have found ingenious ways of building up bridges and podet¸elor over water. The simple and effective way to cut a tree and the long count on the two sides of the river to get a foot bridge is seen today in most villages of the mountains, hills and plateau. In the past water by boat and the bridge was a true intermediate stage, walking bridge, a few podis¸ca˘ resting on the boat moved to a mal to another. Floating bridge, called boat people, survives through to today. He deserve local transport needs of the villagers and could easily be parts in case of emergency. Cârmaciul this bridge was co rabies. It went from a mal other people out of the river field work, which loaded with corn and hay, the cattle grazing. It is possible that over the rivers that cut keys, with deep valleys and steep, to be there, as I say legends, bridges skins of animals. After some stories collected from the area and nografica˘ Muscelului, ruler of the country gendar founder, Negru Voda, we were deliberately to withdraw from the Tatars in the Valley Ceta˘t¸uia Dambovitei, spanning a bridge over water of buffalo hides.

Pastoral landscape

Fitogeografica˘ resource on which to develop the pastoral landscape are natural pastures and fânet¸ele. Later, they were added, fodder plants cultivated by humans. For efficient use of pasture and fânet¸elor at great distance from the village, sometimes hundreds of miles, men have been easier to go up there to carry home than feedingstuffs. Far from home, they built shelters specific (rooms, hall, Stan, trumpet, huts, pens, oboare) of road salt and sheep, fountains etc.. In the Middle Ages Carpathian pastors are moving with herds to the Black Sea and Adriatic shores to Pusta Hungary and Kuban steppes. Movements-and-go between the mountains and herds like pie on fixed routes imemorabile of time, were called the Roads sheep. iobanii C high-road crosses over the stone guidelines for development and appreciation herds distances by days and weeks went by. Pastor was beaten a man who knew how the world works, scoto citor and determined at any time in dismounting, as as bold and removed. Often, these thresher with other places in the country, bringing news about the Turkish army and that Ta˘ta˘ra˘s¸ti teau prepare to attack the Romanian Countries.

Nedeile pastorale se t¸ineau pe plaiurile Carpat¸ilor s¸i aveau lega˘tura˘ cu celebrarea zeului focului s¸i al soarelui. Dupa˘ cres¸tinarea carpato-duna˘renilor, peste aceasta˘ sa˘rba˘toare pa˘rint¸ii bisericii cres¸tine au suprapus pe Sf. Ilie (20 iulie), numit de popor Sântilie. Numele vechi al zeului sa pierdut, dar oamenii au continuat sa˘-i pa˘streze cultul pe îna˘lt¸imile munt¸ilor. Nedeile sau Sântiliile, desfa˘s¸urate pe munt¸i s¸i atestate documentar înca˘ din secolul al XIV-lea, mai pot fi întâlnite s¸i asta˘zi în Carpat¸ii Meridionali. Acestea au asimilat noi funct¸ii sociale: schimbul de produse, petrecere, cunoas¸terea tinerilor în vederea ca˘sa˘toriei. Cele mai multe au coborât în satele de la poalele munt¸ilor. Au existat pe munt¸ii s¸i as¸a-numitele târguri de fete , dar nu în înt¸elesul mercantil al expresiei. Acolo se legau cunos¸tint¸e între tinerii care, unii dintre ei, se ca˘sa˘toreau chiar atunci sau la nedeia din anul urma˘tor. Semnificat¸ia istorica˘ a nedeilor pastorale se leaga˘ de vechimea s¸i rolul lor în stabilirea lega˘turilor economice, matrimoniale, culturale dintre românii de pe cei doi versant¸i ai Carpat¸ilor. Unele se numeau chiar târguri de doua˘ t¸a˘ri sau, în Munt¸ii Vrancei, târguri de trei t¸a˘ri unde se adunau, laolalta˘, moldoveni, transilva˘neni s¸i munteni.

Sa˘rba˘torile dedicate cres¸terii animalelor s¸i agriculturii împart Calendarul popular în doua˘ anotimpuri de baza˘: iarna patronata˘ de lup, personificare a întunericului s¸i frigului, vara patronata˘ de cal, personificare a luminii s¸i ca˘ldurii. Între cele doua˘ divinita˘t¸i zoomorfe, Lupul s¸i Calul , s¸i as¸trii care ma˘soara˘ timpul oamenilor, Luna s¸i Soarele , sunt tainice lega˘turi: lupul este asociat cu astrul lunar ca˘reia îi cânta˘ noaptea, precum câinele, urlând, calul cu astrul solar pe care îl ajuta˘, conform unor legende populare, sa˘ urce zilnic de la ra˘sa˘rit pâna˘ la zenit. Sa˘rba˘torile s¸i obiceiurile calendaristice dedicate divinita˘t¸ii cabaline sunt diurne, cele dedicate lupului sunt nocturne.

Cealalta˘ divinitate, lupul, îs¸i pedepses¸te sau îs¸i ajuta˘ s¸i el credincios¸ii. Acesta vede s¸i sfâs¸ie dracii la Boboteaza˘, sperie sau alunga˘ bolile grave ale copiilor. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a ceta˘t¸ilor dacice din Munt¸ii Ora˘s¸tiei, primul ala˘ptat al copilului se fa˘cea, pâna˘ acum câteva decenii, printr-un aparat în forma˘ de cerc, confect¸ionat dintr-o falca˘ s¸i piele de lup, numit gura˘ de lup. Pe arii relativ extinse, copiii grav bolnavi erau numit¸i Lupu dupa˘ un alt ritual decât cel cres¸tin. Nu se spuneau ruga˘ciunile obis¸nuite de alungare a Satanei, dar se efectuau diferite practici magice: introducerea copilului de trei ori pe gura iei moas¸ei s¸i scoaterea acestuia pe la poale, înhumarea terapeutica˘ a copilului prin introducerea acestuia pe o gaura˘ sa˘pata˘ în pa˘mânt s¸i scoaterea, printr-un mic canal, pe alta˘ gaura˘ s¸i altele. Frecvent¸a în antroponomastica româneasca˘ a numelor de Lupu, Ursu s¸i derivatele lor, confirma˘ important¸a acestei practici în obiceiurile de la nas¸tere.

Peisajul agrar

Satele peisajului etnografic agrar , cu ocupat¸ia dominanta˘ a locuitorilor cultivarea plantelor, se ga˘sesc în zonele de câmpie (Câmpia Româna˘, Câmpia Jijiei, Câmpia Tisei) s¸i în podis¸urile joase (Dobrogea, Podis¸ul Getic, Podis¸ul Moldovei, Podis¸ul Transilvaniei). Un obicei frecvent în peisajul agrar contemporan este paparuda, zeit¸a˘ pluviometrica˘ invocata˘ de ceata feminina˘ pentru a dezlega ploile în zilele caniculare ale verii. Rolul ceremonial s¸i ritual al zeit¸ei pluviometrice Paparuda era jucat de o fetit¸a˘ sau o fata˘ nema˘ritata˘, de un ba˘iet¸el sau un fla˘ca˘u, o femeie gravida˘. Întotdeauna aceasta îmbraca˘ costumul specific din frunze de boz, brusture, mai rar în frunze de alte plante, la o fântâna˘ sau pe malul unei ape (râu, pârâu, lac, iaz). Uneori, îs¸i împodobes¸te capul cu flori sau coronit¸e din flori. În admirat¸ia alaiului sa˘u, Paparuda joaca˘, se desfata˘ s¸i este întâmpinata˘ cu bucurie pe la casele din sat. Ceremonialul cuprinde trei secvent¸e rito-magice: nas¸terea Paparudei : alegerea persoanei care va juca rolul personajului sacru, Paparuda; confect¸ionarea ma˘s¸tii sau costumului vegetal din frunze de boz, brusture sau din alte plante; îmbra˘carea cu costumului vegetal, de obicei pe trupul gol; desfa˘tarea zeit¸ei : pornirea alaiului alca˘tuit din Paparuda˘ s¸i ceata acesteia pe ulit¸ele satului pentru a vizita fântânile s¸i gospoda˘riile oamenilor; dansul executat de Paparuda˘ pe o melodie simpla˘, cântata˘ s¸i ritmata˘ de participant¸i prin ba˘taia palmelor; udarea Paparudei s¸i alaiului sa˘u cu apa˘; primirea darului (alimente, bani, vase de lemn); moartea s¸i ritul funerar : dezbra˘carea ma˘s¸tii vegetale, de obicei pe acelas¸i loc unde a fost îmbra˘cata˘ (râu, pârâu, lac, fântâna˘); depunerea în apa˘ a ma˘s¸tii vegetale; scalda rituala˘ a membrilor care au alca˘tuit ceata.

Cel mai cunoscut substitut ritual al omului, atestat din neolitic pâna˘ asta˘zi, este oala din lut. În graiul popular oala s¸i strachina de pa˘mânt sunt termeni obis¸nuit¸i de comparat¸ie pentru trupul s¸i sufletul omului. Oala are gura˘, buza˘, gât, burta˘, toarta˘, ma˘nus¸a˘, mâna˘, picior ; când e bine arsa˘ are glas frumos, când e ciobita˘ suna˘ ra˘gus¸it ; fecioara este asemuita˘ cu oala noua˘, neînceputa˘, fata gres¸ita˘ cu oala dogita˘, iar femeia ba˘trâna˘ cu hârbul s¸i oala hodorogita˘. În peste 140 de proverbe s¸i zica˘tori românes¸ti referitoare la vasele de lut, oala este termen polivalent de comparat¸ie pentru om. Oala este un important agent ritual manipulat de persoane init¸iate : vra˘jitoare, moas¸a˘, na˘nas¸a˘, mut, va˘taf în cetele de ca˘lus¸ari etc. Aruncata˘ în fântâna˘ sau în râu în zilele caniculare ale verii devine mesagerul oamenilor pe lânga˘ divinitatea care dezleaga˘ ploile ; prin spargerea ei la prima scalda˘ a copilului, moas¸a realizeaza˘ transferul magic al sa˘na˘ta˘t¸ii s¸i glasului frumos de la lutul ars la noul na˘scut ; spargerea oalei curate, neîncepute, de na˘nas¸a˘ repara la ca˘sa˘torie necinstea fetei gres¸ite s¸i altele. Oala poate ada˘posti însa˘ s¸i spiritele potrivnice omului. De aceea, în perioada de la˘uzie, în nopt¸ile s¸i zilele cât sta˘ mortul în casa˘, în timpul vra˘jilor s¸i descântatului de dezlegare s¸i alungare a spiritelor malefice etc. oalele stau întoarse cu gura în jos pentru a opri cuiba˘rirea spiritelor malefice. În cele mai multe sate românes¸ti, dupa˘ scoaterea mortului din casa˘, se sparge o oala˘ pe locul mort¸ii, pe pragul casei sau la mormânt. Vechimea obiceiului este atestata˘ de zicala I sa spart oala , sinonima˘ cu verbul a muri . Lutul este, d upa˘ lemn, a doua materie prima˘ preferata˘ de t¸a˘ran pentru a fi prelucrata˘ artistic. Ceramica sma˘lt¸uita˘, produsa˘ asta˘zi în centre renumite ca Hurezu, Oboga, Corund, Baia Mare, Ra˘da˘ut¸i, încânta˘ iubitorii de frumos prin ca˘ldura culorilor s¸i motivele ornamentale stra˘vechi.

Peisajul etnografic pomi-viticol, subtip al peisajului agrar, cuprinde bazinele pomicole (Subcarpat¸ii Munteniei s¸i Olteniei, nordul Transilvaniei, Dealurile Vestice, Podis¸ul Sucevei, Podis¸ul Moldovei s¸i podgoriile României (Dra˘ga˘s¸ani, Dealul Mare, Odobes¸ti, Ias¸i, Cotnari, Murfatlar, Segarcea, Târnave, Bistrit¸a, Mures¸, Arad). Personalitatea peisajului pomi-viticol este data˘ de extensiunea plantat¸iilor de vii s¸i livezi, de ada˘posturi specifice pentru pa˘stratul vinului s¸i t¸uicii (pivnit¸e, crame, poverne, beciuri), de instalat¸ii tehnice de preparare a vinului s¸i t¸uicii (vinarsului, palincii), de unelte s¸i mijloace de transport adaptate pentru ca˘rat fructele, strugurii, vinul s¸i t¸uica. În cea mai compacta˘ zona˘ pomicola˘ a României (Subcarpat¸ii Olteniei s¸i Munteniei) locuint¸a a suferit însemnate modifica˘ri: casa la nivelul solului a fost îna˘lt¸ata˘ pentru a la˘sa, la parter, loc pivnit¸ei, spat¸iu necesar depozita˘rii fructelor s¸i butoaielor cu t¸uica˘.

În peisajul pomi-viticol s-au dezvoltat mes¸tes¸ugurile de prelucrare a lemnului (doga˘ritul sau va˘sa˘ritul pentru confect¸ionatul butoaielor s¸i putinilor), un sistem caracteristic de alimentat¸ie, au apa˘rut obiceiuri s¸i tradit¸ii specifice.

Cele mai interesante sa˘rba˘tori s¸i obiceiuri dedicate culturii vit¸ei de vie se grupeaza˘ la începutul lunii februarie. În aceasta˘ perioada˘ a anului, între vit¸a de vie s¸i urs apare o tainica˘ lega˘tura˘ exprimata˘ de zicala care compara˘ vinul bun cu puterea ursului . Sa˘rba˘torile comune ale ursului s¸i vit¸ei de vie de la începutul lunii februarie (Martiniide Iarna˘, Ziua Ursului, Arezanul Viilor) se suprapun peste doua˘ bioritmuri naturale: în pa˘dure fata˘ urs¸ii, iar în butucii vit¸ei de vie s¸i în tulpinile pomilor fructiferi din podgorii s¸i livezi începe se pune în mis¸care seva.

Cu doua˘-trei decenii în urma˘, în unele as¸eza˘ri din sudul României se desfa˘s¸ura în ziua de 1 februarie se desfa˘s¸ura un ceremonial bahic de origine tracica˘, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor . În dimineat¸a zilei ba˘rbat¸ii mergeau la plantat¸iile de vit¸a˘ de vie, de obicei în sa˘niile trase de cai. Ajuns¸i în câmp, fiecare proprietar îs¸i ta˘ia de la vit¸a sa câteva corzi din care îs¸i fa˘ceau cununit¸e pe cap s¸i cinga˘tori la brâu. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin îngropata˘ toamna s¸i se întâlneau cu tot¸ii în jurul focului aprins pe o îna˘lt¸ime. Acolo, în jurul fla˘ca˘rilor, se mânca, se bea, se juca, se sa˘rea peste foc s¸i se stropea vin peste ja˘ra˘gaiul încins. Seara, ba˘rbat¸ii se întorceau în sat cu fa˘clii aprinse în mâna˘ s¸i continuau petrecerea pe grupe de familii.

Peisajul turistic, în plin avânt, ga˘ses¸te, în sânul peisajelor etnografice de veche tradit¸ie (forestier, piscicol, pastoral s¸i agrar) excelente condit¸ii de dezvoltare.

Obiceiurile fac parte din peisajele etnogreafice prezentate. Pentru a le defini ca reper spre universalitate a spiritualita˘t¸ii românes¸ti, vor fi prezentate, succint, grupate în doua˘ cicluri: familial s¸i calendaristic .

Sa˘rba˘tori s¸i obiceiuri calendaristice

Anul s¸i submultiplii sa˘i (anotimpul, luna, sa˘pta˘mâna, ziua) sunt în calendarul popular personifica˘ri, oameni care se nasc, tra˘iesc, îmba˘trânesc s¸i mor ca so ia din nou de la capa˘t. Dintre aces¸tia, sfint¸ii ajuns¸i la vârsta senectut¸ii, mos¸ cra˘ciun la solstit¸iul de iarna˘ s¸i baba dochia la echinoct¸iul de prima˘vara˘, sunt sa˘rba˘torit¸i în mod deosebit. Ei reprezinta˘ zeul an care, prin moarte s¸i renas¸tere, înnoiesc perpetuu timpul calendaristic de 365 sau 366 de zile. Începând cu ziua de 1 ianuarie anul rena˘scut cres¸te, devine tâna˘r, matur, dupa˘ care îmba˘trânes¸te s¸i moare pentru a renas¸te în noaptea de revelion a anului viitor. Moartea anuluii vechi s¸i renas¸terea anul nou este bine evident¸iata˘ de obiceiurile solstit¸iului de iarna˘: sacrificiul ritual al porcului, colinde, jocuri cu ma˘s¸ti, plugus¸orul, sorcova etc.

Personajele mitice ale Calendarului popular sunt metamorfoze ale Anului, mai tinere sau mai ba˘trâne, dupa˘ plasarea zilei lor fat¸a˘ de celebrarea Mos¸ului Cra˘ciun. Astfel, Sânva˘sâi, sa˘rba˘torit în prima zi a anului, este un tâna˘r care sta˘ ca˘lare pe butoi, iubes¸te s¸i petrece; Dragobete (24 februarie) este zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie) este tâna˘r ra˘zboinic, ca˘lare pe cal; Sântilie (20 iulie) s¸i Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi, în puterea viet¸ii, urmeaza˘ generat¸ia sfint¸ilor-mos¸i, cu Mos¸ Andrei (30 noiembrie), Mos¸ Nicolae (6 decembrie), Mos¸ Ajun (24 decembrie) s¸i Mos¸ Cra˘ciun (25 decembrie), care anunt¸a˘ moartea s¸i renas¸terea timpului calendaristic. Dar, la sfârs¸itul lunii noiembrie s¸i începutul lunii decembrie, acolo unde apar alt¸i doi sfint¸i mos¸i , Mos¸ Andrei (30 decembrie) s¸i Mos¸ Nicolae (6 decembrie), Calendarul popular pa˘streaza˘ tradit¸ii certe pentru localizarea în aceasta˘ perioada˘ a Anului Nou geto-dac.

Spre deosebire de Cra˘ciun, Baba Dochia moare s¸i renas¸te la echinoct¸iul de prima˘vara˘. Luna martie se deschide cu Zilele Babei, timp ritual de noua˘ zile, egal cu durata urcus¸ului Dochiei cu oile la munte, unde moare împreuna˘ cu turma din cauza unui ger na˘prasnic. Trupurile lor, transformate în stana˘ de piatra˘, apar asta˘zi ca nume topice în maio multe masive carpatice: Ceahla˘u, Vama Buza˘ului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic. Dar, moartea Babei Dochia la echinoct¸iul de prima˘vara˘ este urmata˘ de nas¸terea Pruncului Dochia . Începând din luna martie, divinita˘t¸ile feminine ale Calendarului popular se grupeaza˘ în trei generat¸ii : zeit¸e-fecioare (Floriile, Sânzienele, Dra˘gaicele, La˘za˘rit¸ele, Ielele), zeit¸e-muma˘ (Maica Precesta, Maica Domnului, Muma Pa˘durii, Muma Caloianului) s¸i zeit¸e – baba˘ (Sf. Vineri, Sf. Varvara, Dochia).

Un obiect cu valoare rituala˘ legat de Baba Dochia este Ma˘rt¸is¸orul, un calendar simbolic confect¸ionat din doua˘ fire colorate în alb s¸i ros¸u (iarna s¸i vara), la care se atas¸eaza˘ un obiect artizanal. La începutul secolului al XX-lea ma˘rt¸is¸orul se fa˘cea cadou copiilor, fete s¸i ba˘iet¸i, în dimineat¸a zilei de 1 martie, înainte de ra˘sa˘ritul soarelui. S¸nurul ma˘rt¸is¸orului se purta legat la mâna˘, uneori prins în piept sau la gât pâna˘ la o anumita˘ sa˘rba˘toare a prima˘verii (Ma˘cinici, Florii, Pas¸te, Arminden) sau pâna˘ la înflorirea unor arbus¸ti s¸i pomi fructiferi când se aga˘t¸a pe ramurile înflorite. Se spune despre cei care primeau ma˘rt¸is¸orul ca˘ nu vor fi pârlit¸i de soare pe timpul verii, ca˘ vor fi sa˘na˘tos¸i s¸i frumos¸i ca florile, pla˘cut¸i s¸i dra˘ga˘stos¸i, bogat¸i s¸i norocos¸i, ferit¸i de boli s¸i de deochi. Obiceiul a fost atestat în toate teritoriile locuite de români. Pe arii extinse din Transilvania, Banat, Maramures¸, centrul Munteniei, vestul Olteniei s¸i sudul Dobrogei luna echinoct¸iului de prima˘vara˘ s¸i a Anului Nou agrar se numea, în Calendarul popular, Ma˘rt¸is¸or .

Dintre reprezenta˘rile mitice fecioare, cele mai îndra˘gite sunt Sânzienele (Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures¸, Bucovina), numite s¸i Dra˘gaice ( Muntenia, Dobrogea, sudul s¸i centrul Moldovei). Sânziana se nas¸te la moartea Babei Dochia, cres¸te miraculos pâna˘ la 24 iunie când înflores¸te planta ce-i poarta˘ numele (sânziana sau dra˘gaica). În cetele feminine de Dra˘gaica˘ organizate în sudul Munteniei pâna˘ la mijlocul secolului al XX-lea, fata care juca rolul zeit¸ei agrare era îmbra˘cata˘ mireasa˘, cu rochie alba˘ s¸i cu cununa˘ împletita˘ din flori de sânziene (dra˘gaica˘) pe cap, însemn al cununiei. În timpul solstit¸iului de vara˘ zeit¸a fecundita˘t¸ii, Sânziana sau Dra˘gaica, baga˘ bob spicului de grâu, da˘ miros plantelor de leac, vindeca˘ bolile s¸i suferint¸ele oamenilor, în special bolile copiilor, apa˘ra˘ holdele de grindina˘, furtuni s¸i vijelie, urses¸te fetele de ma˘ritat etc. Când i se nesocotes¸te ziua, aceasta stârnes¸te vârtejuri s¸i vijelii, aduce grindina˘, ia oamenii pe sus s¸i îi îmbolna˘ves¸te, lasa˘ florile fa˘ra˘ leac s¸i miros.

Coroana împletita˘ asta˘zi din floarea de sânziana˘ (dra˘gaica˘) s¸i din spice de grâu în dimineat¸a zilei de 24 iunie este o efigie divina˘ cu puteri miraculoase: purtata˘ pe cap de o fecioara˘ în ceremonialul numit Dansul Dra˘gaicei simbolizeaza˘ zeit¸a agrara˘; aga˘t¸ata˘ la fereastra˘, în stâlpii port¸ilor, în crucile din hotar s¸i din cimitir apa˘ra˘ oamenii, animalele s¸i holdele de stihiile naturii (grindina˘, furtuna˘, vijelie, inundat¸ie); aruncata˘ pe acoperis¸ul casei sau al s¸urii indica˘, prin anume semne daca˘ cel ca˘ruia ia fost menita˘, a confect¸ionat-o sau a azvârlit-o va tra˘i sau va muri, daca˘ fata se va ca˘sa˘tori în cursul anului s¸i cum îi va fi ursitul (tâna˘r sau ba˘trân, frumos sau urât), daca˘ va fi sa˘na˘tos sau bolnav, daca˘ va avea noroc sau paguba˘ în casa˘. Împletirea Cununii de Sânziene s¸i obiceiurile legate de acestea sunt atestate la românii de pretutindeni.

Panteonul

Panteonul carpato-duna˘rean are elemente comune cu cel greco-roman, dar s¸i cu cel mesopotanian, sumerian, egiptean, indian. Lega˘tura tainica˘ a spiritualita˘t¸ii carpato-duna˘rene cu India antica˘ avea sa˘ fascineze marile spirite românes¸ti: Eminescu, Brâncus¸i, Eliade. Adesea, pe pa˘mânt carpatic, unii zei indieni îs¸i îndeplinesc atribut¸iile avute în vechea Indie: zeul Universului, Shiva, este identificat în colindul de Cra˘ciun Siva, zeul pluviometric Rudra în ceremonialul Paparudei, zeul mort¸ii, Yama, în unele credint¸e s¸i expresii românes¸ti ( a da iama în pa˘sa˘ri, în vite, cu sensul a da moartea ) s¸i altele. Cu 2–3 milenii înainte sa˘ stra˘luceasca˘ culturile Greciei s¸i Romei antice, în bazinul inferior al Duna˘rii de Jos înfloreau culturile neolitice Cris¸-Starčevo, Precucuteni, Cucuteni, Gumelnit¸a, Hamangia s¸i multe altele. Purta˘torii lor apart¸ineau unor societa˘t¸i agrare lipsite de fortificat¸ii elaborate s¸i arme de lupta˘. Erau mes¸teri neîntrecut¸i în prelucrarea lutului s¸i, probabil, înclinat¸i spre meditat¸ie, însus¸ire ilustrata˘ de statuetele din lut numite Gânditorul de la Hamangia . Rolul principal în aceste societa˘t¸i îl jucau femeile.

Dovezile de neolitizare a omului paleolitic sunt pes¸terile carpatice în care acesta se ada˘postea. Frecvent¸a pes¸terilor din România locuite de om cres¸te foarte mult în paleoliticul superior s¸i scade în neolitic. Acestea sunt repopulate în perioada de trecere la epoca bronzului s¸i în prima epoca˘ a fierului. În ele s-au descoperit altare, sanctuare (Fundul Pes¸terii de la Bozioru), vestitele cranii de Homo sapiens fosilis , stra˘mos¸ îndepa˘rtat al omenirii care a tra˘it în Carpat¸i, în paleoliticul superior (Pes¸tera Cioclovina, Pes¸tera Muierilor, Pes¸tera Baia de Fier), urme ale pas¸ilor omului de Cro-Magnon imprimat¸i în lut fosilizat (Pes¸tera Izbuc), surprinza˘toare picturi de culoare neagra˘, care apart¸in neoliticului (Pes¸tera Polovragi, Pes¸tera Muierilor, Pes¸tera Vaideei, Pes¸tera Limanu) s¸i de culoare ros¸ie (Gaura Chindiei) datata˘ cu aproximativ 11 000 ani î.H. La Cuina Turcului, sa descoperit cea mai veche cultura˘ arheologica˘ din Europa care, dupa˘ data˘rile de radio-carbon ale faunei, florei, pieselor de schelet uman s¸i resturilor arheologice descoperite, se deruleaza˘, între mileniile XI–IX î.H., cultura˘ numita˘ Romanellian. Prin aceasta˘ cultura˘ preistorica˘, confirmata˘ de cea de la Schela Cladovei – Lepenscki Vir, datata˘ în mileniile VII–VI î.H., de Cris¸-Starcevo, Precucuteni, Cucuteni, Gumelnit¸a, Hamangia s¸. a., ala˘tura˘ spat¸iul carpato-duna˘rean arealului de za˘mislire a vechilor civilizat¸ii de pe Terra.

SA˘RBA˘TORI S¸I OBICEIURI FAMILIALE

Nas¸tere a copilului

Efectuarea obiceiurilor, actelor rituale s¸i practicilor magice la nas¸terea copilului garanteaza˘ ca˘ trecerea sufletului din preexistent¸a˘ , de la celula ou la fa˘ptura om, în existent¸a˘ , de la leaga˘n la mormânt, se realizeaza˘ fa˘ra˘ pericole deosebite. Moas¸a , reprezentanta˘ a mos¸ilor s¸i stra˘mos¸ilor în linie paterna˘, priceputa˘ în probleme de ginecologie, a fost înlocuita˘, pe la mijlocul secolului al xx-lea, de persoane s¸i institut¸ii sanitare specializate. Aceasta prega˘tea psihic s¸i ajuta femeia la nas¸tere, ra˘spundea de igiena, sa˘na˘tatea s¸i viat¸a mamei s¸i nou-na˘scutului. Moas¸a efectua scaldele rituale ale copilului s¸i la˘uzei, asigura prin gesturi, acte rituale, formule magice integrarea noului venit în spit¸a de neam a tata˘lui s¸i în obs¸tea satului. În a treia noapte de la nas¸terea copilului, când veneau ursitoarele, zeit¸e ale destinului, moas¸a le punea pe masa˘ ofrande s¸i obiecte cu valoare simbolica˘. Se credea ca˘ ursitoarele striga˘ sau cânta˘ afara˘, la fereastra˘, sau în casa˘, la ca˘pa˘tâiul copilului, în jurul mesei. Ele sunt asemuite cu trei zâne surori care, în timp ce ursesc, torc firul viet¸ii: cea mare t¸ine la brâu furca de tors, cea mijlocie învârte fusul, iar cea mica˘ taie cu foarfecele firul viet¸ii. Întrucât femeile nasc asta˘zi la maternitate, ursitoarele sunt as¸teptate, uneori, la spital de mama copilului sau acasa˘ de o ruda˘ apropiata˘, de obicei de soacra˘.

Începând cu botezul, când noul na˘scut primes¸te un nume cres¸tin, unele din atribut¸iile moas¸ei sunt preluate de nas¸a˘. La un an de la nas¸tere nas¸ii rup turta finei, iar la trei ani taie mot¸ul finului. În semn de respect pentru nas¸i s¸i mos¸i, finii îi viziteaza˘ în anumite zile ale anului cu care ocazie le aduc diferite daruri alimentare (colaci, carne fripta˘ de porc la Cra˘ciun, de pasa˘re la La˘satul Secului de Pas¸te, vin), numite plocon .

Lega˘mântul juvenil legat pâna˘ la moarte de puberi (9–4 ani) în zilele de Sântoader, Mos¸ii de Vara˘, Ma˘tca˘la˘u sau la alta˘ data˘, pe criterii de prietenie, sex s¸i afinitate sufleteasca˘, se desfa˘s¸ura, cu sau fa˘ra˘ martori, între doi copii (doua˘ fetit¸e sau doi ba˘iet¸i), sau pe grupe mari, 10–20 de fete s¸i ba˘iet¸i laolalta˘. Dupa˘ încheierea solemna˘ a lega˘mântului copiii îs¸i spuneau toata˘ viat¸a surata˘, vere, fârtate, s¸oala˘ (veris¸oara˘). Pâna˘ la moarte, ei se comportau unul fat¸a˘ de altul ca adeva˘rat¸i frat¸i s¸i surori: se sfa˘tuiau în cele mai intime s¸i grele probleme ivite în viat¸a˘, îs¸i împa˘rta˘s¸eau tainele, nu se ca˘sa˘toreau cu sora sau fratele suratei sau fârtatului, se ajutau s¸i se apa˘rau reciproc pâna˘ la sacrificiul suprem. La moartea suratei sau a fârtatului, sora sau fratele de lega˘mânt purta doliu s¸i, local, împlinea un ritual de dezlegare la mormânt, în ziua înmormânta˘rii. Obiceiul este atestat, cu variante s¸i diferent¸ieri zonale, la românii de pretutindeni. La adolescent¸a˘, tinerii intrau în doua˘ importante institut¸ii premaritale: ceata de feciori pentru ba˘iet¸i s¸i s¸eza˘toarea pentru fete.

Ca˘sa˘toria

Zilele sa˘pta˘mânii favorabile pentru pet¸it, logodit s¸i cununie sunt joia s¸i duminica. Nunt¸ile sunt interzise în posturile de peste an (pas¸te, cra˘ciun, sânta˘ma˘ria s¸i sânpetru), între cra˘ciun s¸i boboteaza˘, în prima sa˘pta˘mâna˘ dupa˘ pas¸te, în ziua crucii s¸i în zilele de post. În zonele predominant agrare din sudul româniei nunt¸ile se fac mai ales toamna, dupa˘ strângerea roadelor s¸i fermentatul vinului în butoaie, în zonele pastorale (sudul transilvaniei) sezonul preferat pentru nunt¸i este iarna. Durata nunt¸ii sa redus treptat, de la o sa˘pta˘mâna˘ (începea joia s¸i se încheia miercurea din sa˘pta˘mâna urma˘toare), la trei zile (sâmba˘ta˘, duminica˘ s¸i luni), la doua˘ zile (sâmba˘ta s¸i duminica), la o zi (duminica) s¸i, uneori, la o masa˘ festiva˘.

Actul nupt¸ial care, teoretic, deschide în noaptea nunt¸ii un nou ciclul vital, este prefigurat simbolic, în timpul nunt¸ii, de împerecherea substitutelor mirelui (bradul sau steagul de nunta˘, ba˘t¸ul înflorat) cu ale miresei (ma˘rul, colacul din aluat, strachina de lut). Substitutele privilegiate ale mirelui s¸i miresei sunt bradul s¸i ma˘rul. Feciorul de însurat este înalt ca bradul sau voinic ca bradul , în timp ce ma˘rul (fruct, floare, ramura˘ împodobita˘) este ideal de frumuset¸e s¸i puritate pentru fata de ma˘ritat care are obrajii ca merele sau sânii ca merele . Bradul de nunta˘, simbol viriloid prin forma coroanei, cetinii s¸i fructului (conul de brad) din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova centrala˘ s¸i de sud a fost înlocuit în Transilvania s¸i Banat cu steagul de nunta˘, iar în Bucovina s¸i Moldova de nord cu ba˘t¸ul înflorat. Nunta simbolica˘ se desfa˘s¸oara˘ la casa miresei s¸i îmbra˘ca˘ diferite forme de manifestare: spargerea talerului miresei cu pra˘jina steagului mirelui (Bihor), înfigerea merelor ros¸ii în vârful bradului (Muntenia), trecerea ba˘t¸ului înflorat al mirelui prin colacul ga˘urit al miresei (Bucovina s¸i Moldova de nord) etc.

În finalul nunt¸ii, dupa˘ Masa mare sau Ospa˘t¸ul nupt¸ial, dupa˘ amenajarea camerei nupt¸iale s¸i taina nunt¸ii, urmeaza˘, a doua zi de dimineat¸a˘, explozia de bucurie exprimata˘, în sudul României, de alaiul Rachiului ros¸u s¸i de Jocul ga˘inii. Simbolul fetei înainte de nunta˘ s¸i din timpul nunt¸ii, ma˘rul , este înlocuit, dupa˘ consumarea actului nupt¸ial, de ga˘ina˘ , simbol al fetei nuntite. Ga˘ina poarta˘ în pântece oul , tâna˘ra nevasta˘ casa copilului (uterul fecundat); oul ada˘postes¸te puiul , casa copilului fa˘tul .

Înmormântarea

T¸a˘ranul îs¸i schimba˘ res¸edint¸a din lumea de aici în lumea de dincolo fa˘ra˘ traumele sufletes¸ti ale ora˘s¸eanului. Sunt necesare doua˘ condit¸ii: sa˘ fie prega˘tit pentru marea trecere s¸i sa˘ i se faca˘ obiceiurile dupa˘ toate canoanele. Lucrul obis¸nuit pe care îl face t¸a˘ranul când pornes¸te la drum, într-o ca˘la˘torie mai scurta˘ sau mai lunga˘, se laie (se scalda˘, se îmba˘iaza˘) s¸i apoi se îmbraca˘ cu haine de sa˘rba˘toare. La fel face pleaca˘ s¸i în postexistent¸a˘ este sca˘ldat s¸i ga˘tit cu hainele cele mai bune. Daca˘ rudele îi gres¸esc ceva în timpul ceremonialului funerar s¸i daca˘ el însus¸i nu se prega˘tes¸te cum se cuvine pentru plecare, exista˘ riscul ra˘ta˘cirii: va fi plecat de aici s¸i nu va ajunge niciodata˘ dincolo. Pericolul întoarcerii de unde a plecat vizeaza˘, în primul rând, rudele s¸i pe cei apropiat¸i, motiv pentru care aces¸tia respecta˘ cu mare strictet¸e obiceiurile de înmormântare.

Cartea româneasca˘ a mort¸ilor cuprinde texte sacre de init¸iere a sufletului mortului pentru drumul mitic, transmise pe cale orala˘, prin cânt, de un cor feminin în momente s¸i locuri semnificative ale ceremonialului funerar. Spre deosebire de Cartea egipteana˘ a mort¸ilor care a fost scrisa˘ pe papirus s¸i a dispa˘rut ca obicei, Cartea româneasca˘ a mort¸ilor, nescrisa˘ vreodata˘, dar cântata˘ la fiecare înmormântare, se pa˘streaza˘, part¸ial, în unele sate din Oltenia s¸i Banat. Mesajele sunt adresate mortului , zeit¸elor destinului (Zorile), sot¸ului postum (bradul, sulit¸a, steagul). Zeit¸a Mort¸ii apare în ipostaza˘ de pasa˘re de prada˘ (gaia, corboaica, vulturul) s¸i de zeit¸a˘ cu chip de om (Zâna Ba˘trâna˘, Moartea, Maica Precesta, Maica Irodia). Apar ghizi provident¸iali (lupul, vulpea, vidra), vames¸i binevoitori , repere personificate de orientare (salcia împupita˘, ma˘rul înflorit), personaje psihopompe (calul, cerbul) s¸i, în final, în lumea de dincolo, rudele mortului . Versurile hexa- sau octosilabice, cu predominarea clara˘ a celor hexasilabice, par a fi ra˘mas împietrite, precum versetele cioplite pe sarcofagiile antice. Sonorita˘t¸ile lor melodice contrasteaza˘ cu dezna˘dejdea lugubra˘ a bocetelor propriu-zise. Ta˘râmul suferint¸elor dupa˘ moarte, Iadul, cultivat de religiile indo-europene s¸i cres¸tine, lipses¸te din peisajul descris de cântecele românes¸ti de înmormântare.

Aria de ra˘spândire a cântecelor funerare, compacta˘ la începutul secolului al XX-lea în sud-vestul s¸i centrul României (Gorj, Mehedint¸i, Caras¸-Severin, Timis¸, Bihor) s¸i relativ compacta˘ în sudul Transilvaniei (sudul judet¸elor Alba, Hunedoara, Sibiu, Bras¸ov), trimitea puternice tentacule în nord (Bistrit¸a-Na˘sa˘ud, Mures¸), în judet¸ele din Moldova (Suceava, Botos¸ani, Neamt¸, Ias¸i, Vaslui, Vrancea, Galat¸i), Republicii Moldova s¸i, în sud, la românii din Banatul sârbesc s¸i de pe Valea Timocului. În zonele în care nu au fost atestate cântecele funerare (Zorile, Cântecul Bradului, Cântecele de Priveghi s¸i altele), funct¸ia lor a fost preluata˘, part¸ial, de bocetele versificate. Cântece asema˘na˘toare cu cele din Cartea româneasca˘ a mort¸ilor nu au fost atestate la alte popoare europene, motiv pentru care acestea au fost incluse gres¸it, pâna˘ la marele etnomuzicolog Constantin Bra˘iloiu, în categoria bocetelor.

Întrucât moartea este receptata˘ ca o disociere a sufletului de trup, românii practica˘ un biritual funerar: plecarea trupului la trei sau patru zile (înhumarea) s¸i plecarea sufletului la 40 de zile de la moarte (Slobozirea apei sau izvorului). Secvent¸a cea mai tensionata˘ a obiceiurilor de înmormântare este ultimul drum, repetit¸ie s¸i init¸iere pentru lumea de dincolo. Pe drumul concret, care leaga˘ casa din sat de mormântul din cimitir, defunctul este însot¸it de cei ra˘mas¸i în viat¸a˘ care îi dau ultimele sfaturi, îi pla˘tesc va˘mile, îi aleg locurile de odihna˘ s¸i calea cea buna˘ spre cimitir etc. Dupa˘ înmormântare, când mortul ra˘mâne singur, trebuie sa˘ aplice pas cu pas cunos¸tint¸ele înva˘t¸ate în cele trei zile înainte de înmormântare s¸i exemplificate pe ultimul drum, cel al cimitirului.

[1] Atlasul Etnografic Român , vol. I, Habitatul : As¸ezarea, Gospoda˘ria, Locuint¸a, Amenajarea interiorului, Cimitirul ; vol. II, Ocupat¸iile : Cultivarea pa˘mântului, Cres¸terea animalelor, Sericicultura, Apicultura, Vâna˘toarea, Pescuitul s¸i Transportul ; vol. III: Tehnologia populara˘ M es¸tes¸ugurile, Instalat¸iile tehnice populare, Alimentat¸ia ; vol. IV: Man ifesta˘rile artistice Portul, Arta populara˘ ; vol. V Manifesta˘rile spirituale : Obiceiurile de la nas¸tere ca˘sa˘torie s¸i înmormântare, Sa˘rba˘torile s¸i obiceiurile calendaristice, Mitologia .

[2] A fost editat volumul I, Atlasul Etnografic Român , Habitatul , coord. I. Ghinoiu, Editura Academiei s¸i Editura Monitorul Oficial, Bucures¸ti 2003, iar vol. II, Ocupat¸iile , este sub tipar la Editura Academiei.

[3] Seria I, Habitatu l : vol. I, Oltenia, vol. II. Banat, Cris¸ana, Maramures¸, vol. III Transilvania, vol. IV Moldova, Bucovina, vol. V Muntenia, Dobrogea; Seria Ocupat¸iile : vol. I, Oltenia, vol. II. Banat, Cris¸ana, Maramures¸, vol. III Transilvania, vol. IV Moldova, Bucovina, vol. V Muntenia, Dobrogea; Seria III, Tehnica populara˘ : vol. I, Oltenia, vol. II. Banat, Cris¸ana, Maramures¸, vol. III Transilvania, vol. IV Moldova, Bucovina, vol. V Muntenia, Dobrogea; Seria IV, Arta, Portul Popular : vol. I, Oltenia, vol. II. Banat, Cris¸ana, Maramures¸, vol. III Transilvania, vol. IV Moldova, Bucovina, vol. V Muntenia, Dobrogea; Seria V, Sa˘rba˘tori s¸i obiceiuri : vol. I, Oltenia, vol. II. Banat, Cris¸ana, Maramures¸, vol. III Transilvania, vol. IV Moldova, Bucovina, vol. V Muntenia, Dobrogea.

[3]